UN POEMETTO DI GIUSEPPE BONAFEDE. SEMBRA SCRITTO IERI ED HA INVECE UN SECOLO

Giuseppe Bonafede, scomparso settanta anni fa, era il figlio naturale di Serafino Amabile Guastella. Dal famosissimo padre aveva ereditato, però, solo l’estro poetico, nemmeno un soldo, nemmeno il cognome. Di questo suo legame e delle peripezie della sua vita si potrebbe, e dovrebbe, interessare qualcuno ben più importante e preparato di Hicsuntleones, che per il momento si limita a offrire ai lettori – sempre più numerosi – di RagusaOggi un simpaticissimo poemetto che davvero parrebbe scritto in questi giorni, durante i quali si parla – ovviamente – di tasse e sacrifici.

Il poemetto si intitola “Li tassi”.

Stu guviernu ni coci e ni mazzìa

Ni mazzìa cu li tassi a ffuocu lientu,

e un sacciu comu supirciaria

accurdari ci po’ lu Parlamentu.

Ridutti siemu ca un si po’ campari,

siemu cu stu guvernu cunzumati,

cciù nù ’mputiemu cùrriri e scappari

mienzu li vranchi ri sti scialarati.

Stu sessanta chi dannu ca purtau

prumisi assai e nun s’ottinni nenti;

ri tunnu stu sessanta ni spugghiau

ca ni minti a la cruci giurnalmenti.

L’uscieri veni e bba com’un firiettu,

lu fausuni ‘mmannau à l’esatturi,

l’agenti di li tassi à lu muschettu,

spara ri curtu lu ricevituri.

Comu tanti canazzi scatinati

cca vanu a caccia ri la sarvaggina,

e ttanti morsa ci runa e azzannati

‘nsima ca tutti l’ossa ci scarina.

Ccussì l’usceri fanu pignurati,

purtannu, unn’è ca trasìnu, ruvina;

peggiu ri ddi canazzi scatinati

tuttu sequestra e tuttu vi rrapina.

Ni pigghia li linzola ri lu liettu,

segghi, cammisi, scarpi e scarfaturi,

e macari parrannu cu rispiettu,

ni pugnura lu stessu pisciaturi.

Tra sbirri, cabbilluoti e ‘ncarricati

messi, esattori… e ccù li po’ ccuntari?

Siemu ridutti poviri e affamati;

ca un puòpilu ri latri amm’à pajari.

Cianta all’urbisca tassi e bbastunati,

ni gràpi ogni mumentu li custuni,

appartanti, ‘ncignieri e impiegati

su chiddu ca n’arrobunu lu pani.

L’aggenti ri li tassi fanu ruoli,

senza vidiri cu li po’ pajari,

si ti ‘ncazzi e raclami, li paroli

ca tu scrivisti, ti viri tassari.

Tassunu tuttu chiddu ca si viri,

l’acqua ca vivi, la segghia ca sieri,

chiddu ca manci, l’aria ca rispiri,

li pirati ca fai ccu li tò pieri.

Paghi su campi, paghi quannu muori,

paghi su ccianci, paghi quannu rriri,

li pìriti, l’affanni, li palori,

lu sciatu, li starnuti e li suspiri.

Si cc’è na morti, a lu ricevitori

trasi la festa ri carnaluvari,

si rrièriti e puoi vinni, lu valuri

nun basta ppi li carti riggistrati.

Pisi, misuri, esercizii, tirrina,

qualunchi cosa divi cumminari,

ci vò ccarta abbullata a mmincia cina

è sticca ca nu si po’ suppurtari.

Siemu pigghiati ri tantu tirruri

ca nu ‘ncristianu si minti a ttrimari

macari supra lu cacaturi

ca cci puonu lu strunzu sequestrari.

Chi fanu dunca ni lu Parlamentu

chisti rappresentanti ca mannati?

Lu mannatu tradisci ogni mumentu

cu nunn’avi cuscienza e abbilitati.

Poviri e ricchi siemu cunzumati,

li tassi ca si pàjunu su assai,

guvierni antichi, prisenti e ppassati

tutti sti tassi u’lli misuru mai.

È lu sulu guvernu italianu

tantu abbusivu e ttantu priputenti,

lu faùsuni si minti a li manu

e tagghia carni a li cuntribbuenti.

Accuminzannu ri lu diputatu

la luna ni lu puzzu fa vidiri, ma

puoi

quannu è a la Càmmira assittatu,

mancu ni scopri cciù, mancu ni viri.

Diventa l’umilissumu criatu,

tutti li Ministera vò ‘ssirviri,

e lu puòpulu sempre cugghiunatu

cciù ch’è futtutu cciù picca ci criri.

Pi chissu siemu ri tassi affucati,

pi chissu nu ‘mputiemu cciù campari

‘ntra sbirri, ‘ntra marina e surdati

sti spisi unni ‘si divunu pigghiari?

E tassi e sempre tassi tutti l’uri, tanti

corna un ci su mienzu li feri, tanti

‘mprooggiu ù ‘ncummina u difinzuri

tanti pila nù rrari nù ‘mmarbieri.

Lu diputato fa ffuocu ri nfiernu

contra chiddi ca stannu a lu putiri,

ma quannu parti fa di lu guviernu

la prima cosa è ccomu n’à ffuttiri!

Siemu ridutti tanti Cristi

la cruna ‘ntesta e la canna a li manu,

di sgarristi, affaristi e camurristi

è cinu lu guvernu italianu.

Evviva lu guvernu italianu

ca l’uocci ni lassau ppi lacrimari,

ora lu cuoriu puonu dari manu,

chissà sulu ci resta ri salari!

 

 

 

© Riproduzione riservata

Invia le tue segnalazioni a info@ragusaoggi.it